Iluzie.

Timpul scurs

În pajiștea sublimă

Când sorele-i la apus

Și dragostea-i deplină.

Buze fine,

Atingeri tandre,

Clipe perfecte

În singurătate.

Șoapte dulci,

Vorbe frumoase...

Însă minciuna-i și-aici,

Și totul dispare

În nepăsare.

Vrei totul înapoi,

Dar nu se mai poate...

Totul e dus departe!

Și te-ntrebi :

Unde-i dragostea?

Degeaba încerci...

Știi foarte bine că nu a existat.

O iluzie fantastică,

Un dar desăvârșit,

O ardoare nebunatică,

Asta-i dragostea într-un sfârșit.