De-acum înainte,numai fericire!

Oamenii din ziua de azi sunt atât de cruzi...atât de plini de ei,de îngâmfați! Îi judecă pe toți,de parcă ei ar fi PERFECȚI. Vreau să vă spun ceva : nimeni nu e perfect. Suntem toți perfect de imperfecți,vă garantez. Și mi-ar plăcea la nebunie să reușesc măcar odată în viață să vă dovedesc tuturor asta. Voi vreți doar perfecțiune. Nu există așa ceva,e o chestie abstractă,un pseudonim,un veșmânt pe care și-l iau asupra lor toți oamenii care se cred frumoși,inteligenți,buricul stațiunii. Stop!
O să vă zic eu ce e perfect : râsetele nebune,strâmbe,caraghioase,dar râsete să fie ; apusul de soare ; natura ; animalele ; cerul ; soarele ; luna ; stelele ; ploaia ; ninsoarea ; fulgii de zăpadă ; iubirea pură ; prietenia. Și fericirea mea de toate astea ține. Poate că trăiesc într-o lume perfectă,cine știe? Sau poate că lumea mea pare a fi perfectă pentru că știu să mă bucur de fiecare clipă. Da,de acum am învățat odată pentru totdeauna : viața e scurtă,prea scurtă ca să o irosești așa,cu una cu două,zicând că luna o să apară în fiecare noapte,sau că stelele îi vor ține companie pentru totdeauna,sau că animalele sunt la tot pasul și ai altă dată timp de ele. Poate că va veni o zi când totul se va sfârși ; și nu te vei mai putea bucura de toate aceste lucruri aparent imperfecte, uzuale,comune din fosta ta viață. Vei regreta că nu ai mai auzit o dată râsul caraghios al celui mai bun prieten,că nu ai reușit să mai vezi sfera luminoasă la miezul nopții sau că nici un fulg de zăpadă nu ți se va mai topi de-acum încolo pe nasul înghețat și roșu. 
Poate că în ziua aia,când totul se va termina pentru totdeauna veți realiza cu toții cât de important este totul în viață,chiar și persoanele prea imperfecte ca să vă uitați la ele. 


Însă până atunci...sper să realizați că greșiți cu tot ceea ce faceți,că nu judecați cum trebuie. Schimbați-vă până nu e prea târziu pentru voi,dragilor!