"El nu
spunea nimic, ea era fericită că respirau același aer. Avea un simțământ de siguranță și o încredere deplină în ea și în tot. La început fusese neliniștită de cele
ce ar fi putut să urmeze. Știa că nu s-ar fi împotrivit la nimic, orice ar fi
venit de la el era acceptat mai de mult.
- Ce faci?, întrebă cu ochii închiși. Nu mai vreau să dormi!
- Nu mai dorm. Aștept.
- Ce aștepți?
- Să crești. Îmi place să te privesc cum crești. Nimic, mai târziu, nu are să fie atât de frumos ca astăzi. Stai cuminte și crești mai departe.
- Într-o zi am să te iau în brațe!
- Știu.
- Te-ai gândit dacă e drept sau nu?
- Nu m-am gândit.
- Vrei să te gândești?
- Nu.
- Ce știi despre mine?
- Puțin.
- Ce aștepți de la mine?
- Pe tine! [...]
- Ce faci?, întrebă cu ochii închiși. Nu mai vreau să dormi!
- Nu mai dorm. Aștept.
- Ce aștepți?
- Să crești. Îmi place să te privesc cum crești. Nimic, mai târziu, nu are să fie atât de frumos ca astăzi. Stai cuminte și crești mai departe.
- Într-o zi am să te iau în brațe!
- Știu.
- Te-ai gândit dacă e drept sau nu?
- Nu m-am gândit.
- Vrei să te gândești?
- Nu.
- Ce știi despre mine?
- Puțin.
- Ce aștepți de la mine?
- Pe tine! [...]
- Acum sunt
cu tine!
- Nu știu prea bine ce simt acum; poate o arșiță...parcă ar fi o zi de secetă, când îți e sete și ți se usucă gâtul...Pe urmă simt cerul coborând, greu și fierbinte...pe urmă simt orizontul întunecându-se, apropiindu-se, încercuindu-mă. Și vin nori negri, negri...pe urmă văd fulgerele și aud tunetele...pe urmă simt ceva ca o ploaie de vară, repede, puternică, bună..Tu esti arșița, și norii, și fulgerul, și ploaia de vară. Îmi place cum miroase dragostea ta. Miroase a argilă udă și a lemn de salcâm. Dacă aș muri într-o zi, aș vrea să știi că ai fost cea mai frumoasă întâmplare din viața mea. A fost un timp de dragoste, fără altă semnificație. Și în fumul albastru al țigării tale, am descoperit visele mele cele mai frumoase!
- Să nu-ți fie frică. Am să mă întorc întotdeauna! Până la sfârșitul ultimului sfârșit!"
- Nu știu prea bine ce simt acum; poate o arșiță...parcă ar fi o zi de secetă, când îți e sete și ți se usucă gâtul...Pe urmă simt cerul coborând, greu și fierbinte...pe urmă simt orizontul întunecându-se, apropiindu-se, încercuindu-mă. Și vin nori negri, negri...pe urmă văd fulgerele și aud tunetele...pe urmă simt ceva ca o ploaie de vară, repede, puternică, bună..Tu esti arșița, și norii, și fulgerul, și ploaia de vară. Îmi place cum miroase dragostea ta. Miroase a argilă udă și a lemn de salcâm. Dacă aș muri într-o zi, aș vrea să știi că ai fost cea mai frumoasă întâmplare din viața mea. A fost un timp de dragoste, fără altă semnificație. Și în fumul albastru al țigării tale, am descoperit visele mele cele mai frumoase!
- Să nu-ți fie frică. Am să mă întorc întotdeauna! Până la sfârșitul ultimului sfârșit!"
(Radu Tudoran - Fiul risipitor)
”Ca doi oameni să se retragă într-o pustietate atât de deplină,într-un loc în care începi să simți inexistența lumii,trebuie să fie sănătoși,frumoși,nealterați de niciun viciu,liberi în fața omenirii și a naturii și să se iubească fără arbitru, fără întrebări, fără limite."
(Radu Tudoran - Maria și Marea)
Balada pescărușilor albaștri
Suntem doi gemeni pescăruși albaștri
Legați cu-n fir de nimenea văzut,
Ce-am coborât odată dintre astrii,
Care ne-au zămislit și ne-au născut!
Iubirea mea înmugurește-n tine,
Iubirea ta începe cu a mea,
Și-n ochii tăi oglinzi cu ape line,
Ard ochii mei, oglinzi de peluzea!
Dragostea noastră-i dincolo de vreme,
Iar umbra-ncepe să ni se confunde,
Purtăm pe frunte-n loc de diademe,
Solarele luminii răsfrânte-n unde.
Suntem doi gemeni pescăruși albaștri
Care-au venit purtați de mări, de vânt,
Trecând prin vămi de stele și de astrii,
Iubirea s-o aducem pe pământ!
Suntem doi gemeni pescăruși albaștri
Legați cu-n fir de nimenea văzut,
Ce-am coborât odată dintre astrii,
Care ne-au zămislit și ne-au născut!
Iubirea mea înmugurește-n tine,
Iubirea ta începe cu a mea,
Și-n ochii tăi oglinzi cu ape line,
Ard ochii mei, oglinzi de peluzea!
Dragostea noastră-i dincolo de vreme,
Iar umbra-ncepe să ni se confunde,
Purtăm pe frunte-n loc de diademe,
Solarele luminii răsfrânte-n unde.
Suntem doi gemeni pescăruși albaștri
Care-au venit purtați de mări, de vânt,
Trecând prin vămi de stele și de astrii,
Iubirea s-o aducem pe pământ!
Simfonia inimii
Când îmi lipsești...
Mă plimb printre șoapte ;
O perdea defrunze
uscate
Mă poartă în viitor.
Mă joc cu liniștea pictată
De trăiri neîmplinite.
Sărutări de soare
Se strâng să-mi încălzească prezentul plin de vise.
O pasăre din ținuturi magice
Îmi cântă simfonia inimii...
Și adorm purtată pe brațele unui copac
Născut din două lacrimi cristaline.
Când îmi lipsești...
Mă plimb printre nori de flori
Un cor de zâmbete mă întâmpină din nou
Se zbat privirile ce mai caută și astăzi
Un prezent perfect cu imagini clare
Ce reprezintă dorința unei iubiri înălțătoare.
Să simt că pot atinge la infinit
Ceva de atins si neatins....
O flacară aprinsă din două suflete pereche.
Nu lăsa speranța să adoarmă astăzi...
Visează că-ți dorești
Să ajungi până în adâncul chemării mele.
Te aștept și azi...la fel ca ieri, la fel ca mâine!
Când îmi lipsești...
Mă plimb printre șoapte ;
O perdea de
Mă poartă în viitor.
Mă joc cu liniștea pictată
De trăiri neîmplinite.
Sărutări de soare
Se strâng să-mi încălzească prezentul plin de vise.
O pasăre din ținuturi magice
Îmi cântă simfonia inimii...
Și adorm purtată pe brațele unui copac
Născut din două lacrimi cristaline.
Când îmi lipsești...
Mă plimb printre nori de flori
Un cor de zâmbete mă întâmpină din nou
Se zbat privirile ce mai caută și astăzi
Un prezent perfect cu imagini clare
Ce reprezintă dorința unei iubiri înălțătoare.
Să simt că pot atinge la infinit
Ceva de atins si neatins....
O flacară aprinsă din două suflete pereche.
Nu lăsa speranța să adoarmă astăzi...
Visează că-ți dorești
Să ajungi până în adâncul chemării mele.
Te aștept și azi...la fel ca ieri, la fel ca mâine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu