Welcome,September!

Da,da,da,da! A venit în sfârșit. Și-a făcut loc printre razele prea prietenoase ale soarelui,printre miile de bobițe de nisip adunate în gențile mele de voiaj și printre frunzele lunguiețe ale palmierilor aplecați înaintea mea - și totul,pentru a ajunge la inima mea. Ți-a ieșit, Toamnă,pentru că șirurile lungi de zile ploioase,mirosul de frunze uscate,de flori de toamnă și copacii golicioși,spălați de orice păcate sunt tot ce-mi trebuie acum. Toamna se mulează exact după sufletul meu,se contopește cu mine,ia forma trupului meu și îmi stăpânește sufletul.
Copacii ăia lipsiți de păcate,plini de ghinde și de veverițe cu nasurile strâmbe...mi-aș dori să mă metamorfozez într-unul ; să uit de lume măcar o dată,să trăiesc pe cont propriu,fără să-mi mai pese de criticile celorlalți,pentru că,dacă aș fi un copac,aș ști că sunt perfectă cu toate imperfecțiunile mele. Mi-aș dori măcar o dată să fac ceva nesemnificativ pentru oameni,dar extrem de nuanțat pentru sufletul meu de copac - aș vrea să adăpostesc veverițe într-o scorbură de-a mea,să le ofer protecție printre crengile mele dese și să le urmăresc zi de zi,în liniște,roboteala pentru pregătirile de iarnă. Vreau să mă simt utilă și drăgăstoasă.
Pentru mine asta e tot ce contează acum - natura. Mă faceți ecologistă,vegană? C'est la vie,mon cher. Eu nu mă schimb pentru că așa vă place vouă. Natura e totul. Vă respectă,nu vă face rău,nu vă jignește (cum faceți voi,unii cu alții) și vă ascultă durerile sufletești fără să vă ceară nimic în schimb. Mai e cazul să comparăm natura cu oamenii?


... 


Așa credeam și eu.


A venit toamna. Și eu iubesc toamna. Lăsați-o să vă poarte cu ea printre frunzele ruginii duse de rafalele de vânt rece.

Odată cu lucrurile astea grandioase pe care le cară toamna cu ea de fiecare dată,aduce și-o sacoșă plină cu amintiri. Unele dureroase,unele frumoase. Eu nu mi le aduc aminte decât pe cele frumoase,care creează durere. O tonă de stări impregnate într-un suflet. Ca un stilou pe-o foaie de hârtie...unele penițe lasă amprente groase care nu pot fi șterse,sau care atunci când sunt șterse lasă urme,zgârieturi și amprente inestetice. Și mai sunt unele penițe care-și lasă amprentele prin urme ușoare,linii albastre fine și durabile.
Anul trecut eram fericită,știam cine sunt cu adevărat. Acum sunt rătăcită. Parcă mintea și sufletul meu sunt rătăcite în două lumi diferite,fiecare stând într-o pâclă groasă de nori. Dar știu că-și doresc să fie împreună,să coopereze. 


Lăsați,că le recuperez eu într-o bună zi. Dar azi nu. Azi,nu,pentru că vreau să mă bucur de toamnă.