Cromatic.

Alb, negru, negru, alb. Nori negri. Copaci albi. Oameni negri și pe dinăuntru și pe dinafară. Case albe. Fum negru. Dealuri albe. Durere profundă, apăsătoare. Inimă albă. Iubire neagră. Buze albe. Gene negre. Steluțe albe în genele negre. Nebunie albă. Dimineață neagră. Noapte albă. Fericire neagră. Tristețe albă. Prieteni negri. Plimbări albe. Mâini negre.

Maini albe. Plimbări negre. Prieteni albi. Tristețe neagră. Fericire albă. Noapte neagră. Dimineață albă. Nebunie neagră. Steluțe negre în genele albe. Gene albe. Buze negre. Iubire albă. Inimă neagră. Durere profundă, apăsătoare. Dealuri negre. Fum alb. Case negre. Oameni și mai negri, și pe dinăuntru și pe dinafară. Copaci negri. Nori albi.

Tu negru. Ea albă.

Voi gri.

Disappointed.

Infinitate absolută.
Puternic vid.
2 elemente care în momentul de față mă copleșesc profund. Mă uitam ieri la poza ta. Atât de mult m-a afectat încât am bufnit în lacrimi care parcă și acum îmi străpung obrajii. Dezamagită de mine [ iar am cedat ],am închis laptopul și m-am așezat în pat în speranța că voi adormi. Cum bineînțeles că n-am reușit,priveam îndelung tavanul și vorbeam cu mine însumi,punându-mi întrebări retorice : 'De ce?' sau 'Îi pasă de mine?'. Acum,fiind mai lucidă aș putea răspunde clar și răspicat la ambele întrebări. 'De ce,Ari?' Pentru că ai fost prea idioată,de aia. 'Îi pasă de tine?' Nu Ari,nu îi pasă de tine. Am dreptate? Știu!
Vremea mă deprimă și mai mult. Melodiile astea, la fel. Atât de mult încât sufletul meu e în antiteză cu al lui. Defapt,care suflet? Azi nimeni nu mai are suflet.
Chitara stă prăfuită în colțul sumbru,însoțită de celelalte lucruri care cândva erau totul pentru mine. Mă doare suflle...mă doare ceva.
[...]
Ușa se deschide brusc și un zgomot ca de părinte se aude șoptind : 'Ești trează?' Prefăcându-mă că dorm și convingându-l pe tata,închide ușa și mă lasă cu gândurile mele.
Azi nu mai cred nimic. Azi e vorba doar de mine. Ce fac eu,cum mă simt eu,pe cine iubesc eu,pe cine vreau eu,de cine mi-e dor mie.
N-am timp de tine azi...mâine, promit să mă gândesc la tot!

Pa!

N-aș putea spune în veci că sunt mândră de această sferă pe care noi o numim Pământ. Și cu atât mai puțin nu aș putea afirma că locul unde noi trăim,mai exact România atinge standardele mele. Frate,ce doamne iartă-mă e cu toată gârla asta de plagiatori care te pândesc și în baie? Și urmăresc fiecare mișcare pe care ai făcut-o ca să te mai taie puțin. Băi plevele societății,voi chiar nu vă dați seama că toată lumea vede cât de plagiatori sunteți?

M-ați dezamăgit.

Vrei lumea?

Ia-o! E toată a ta. Eu oricum sunt sătulă de ea.

În viață.

Sunt momente în care stai și gândești. Sunt momente în care stai și vorbești. Sunt momente în care trăiești. Sunt momente în care stau și gândesc prea mult,sunt momente în care stau și vorbesc prea puțin,sunt momente în care nu trăiesc deloc...probabil că mulți ar spune că trăim mereu,orice am face. Îi contrazic. Fără să mă gândesc la orice argument ar putea aduce. Probabil că e posibil ca eu să nu am dreptate acum. E posibil ca eu să nu am dreptate niciodată. Probabil că nu e așa. Orice ai crede tu sau ei,nu schimb nimic. Pentru că eu am avut nopți în care am trăit,nopți în care am gândit și nopți în care am văzut tot ce am vrut să văd vreodată. Nu mă lăsa să cred că am dreptate,știu că am oricum. Poate că par necalculată sau indecisă…poate chiar așa e. Indiferent de orice știi,astea sunt doar cuvinte. Nu ai cum să simți nimic din ele. Dacă ai,mă bucur. Acum zi-mi tu ce e imposibil în viață.

Confruntarea cu singurătatea.

Prieteni, eu. Eu, prieteni. Mulți. Înconjurată. Eu,prieteni,înconjurată. Mulți prieteni.

[...]

Mă simțeam din ce în ce mai singură pe măsură ce lunile treceau. Simțeam că va urma un razboi uriaș, necontenit căruia va trebui să îi fac față. Era foarte aproape. Aproape de mine. Treceau zile grele,care mă scufundau în lacrimi și parcă nu mai puteam răsufla. Trebuia să țin totul, până și aerul în mine. Inima bătea cu putere. Ardeam de frică. Dar mă simțeam puternică. Eram încrezătoare. Eram sigură pe mine și pe forța mea. Treceau ore în care gâfâiam. Minute în care nu-mi găseam refugiul nicăieri. Eram speriată,dar puternică.

Puternică și încrezătoare pe mine.

Dar forța mea se sparge exact ca un balon de săpun într-un vârf de ac. Și privesc în jur. Nu e nimeni. Privesc înainte, nu e nimeni. Brusc, mă trezesc trântită de peretele morgăi unde așteptam și căutam ziua de mâine. Zgâriată,fără speranță,disperată,tristă,nostalgică,mirată,fără cuvinte,plângând,țipând,îndurând,mă uit spre cerul care îmi micșorează pupilele.

 

                   Dezamagită îmi plec capul. Nu mai sunt nici puternică,nici încrezătoare.

Şi ninge.

Şi uite.Şi priveşte ce frumos e.
Şi ninge cu bulgări de gheaţă. Şi ninge cu amintiri plăcute. Şi ninge cu sentimente. Şi ninge cu nostalgie. Şi ninge cu probleme.

Şi ninge peste genele mele. Şi ninge în inima mea. Şi este frig. Şi ninge peste creştet. Şi-mi ninge în ceafă. Şi ninge amoros. Şi ninge lin. Şi e frig. Şi ninge peste dealuri. Şi ninge peste văi. Şi ninge peste suflete.Şi ninge mai agil. Şi ninge repede. Şi ninge ciudat. Şi ninge în întuneric. Şi ninge peste plopi. Şi ninge peste case. Şi ninge peste ochi. Şi ninge peste-orgolii. Şi ninge peste moşi. Şi ninge.Şi ninge peste geamuri. Şi ninge peste banca noastră. Şi-mi ninge în palmă. Şi ninge cu zăpadă.

Şi ninge peste mine. Şi ninge peste tine. Şi ninge peste noi. Şi ninge.

 

 

 

Her life.

Când s-a născut toţi râdeau, ea plângea. Era o mică păpuşă roz. Evoluând a învăţat să facă primii paşi în viaţă, cu toate persoanele dragi alături de ea. Apoi a învăţat să aibe sentimente, să se bucure de soarele de prânz, să doarmă liniştită, să simtă mirosul unei crizanteme galbene în ploaie, şi mai ales să spună MAMI şi TATI!
Dar, timpul tot nu stă pe loc, şi ajunge o adolescentă.Şi ce realizează?Că nu mai ştie să se bucure de soarele de prânz, şi nici să simtă mirosul unei crizanteme în ploaie. De ce? Inima-i e ocupată cu altceva : ataşare de un băiat poate special, certuri dese cu părinţii pentru ca nu o înţeleg, probleme stupide care o fac să se înece in propriile lacrimi. Vrea să fie ca toţi ceilalţi, nu unică. Acum nu vrea decât prietenii si iubitul aproape. E ciudat pentru părinţi, după ce ai crescut copilul 14 ani, să-l laşi singur, când acum e cea mai grea etapă a vieţii acestuia.
Însă războaiele se întâlnesc la o răscruce, când fata ajunge la facultate, şi practic lumea ei e în mâinile ei. Abia acum apare greutatea de care părinţii încercau să te fereasca de mică, dar nu i-ai ascultat. Prietenii îţi sunt tot alături, familia la fel. Dar, vrei familia ta. Vrei copilul tău, să ai pe cine îngriji, pe cine certa că întârzie de ora 22:00 cu 0,5 minute.
Timpul ascultă fiecare persoană, şi ajungi adult, cu probleme şi servici, cu copilul care îţi ţipă că nu îl laşi la o aniversare pentru că Luni e teza şi N-ARE VOIE sub nicio formă să te dezamăgească. Ca şi cum tu nu fugeai de acasă când ai tăi îţi interziceau cu prietenul la cinematograf. Sau când le spuneai că dormi la o colegă şi tu defapt erai în cealaltă parte a ţării cu amicii. Acum, în ochii tăi,copilul trebuie să fie mai bun ca părintele. De ce?De ce nu egal măcar? Şi dacă încearcă şi nu reuşeşte tu îl pedepseşti.
Creşteţi amândoi, şi discuţiile şi certurile pe seama prietenului, bretonului, comportamentului, hainele ciudate mai durează aproximativ 2 ani, 7 luni , 8 zile, 6h, 49 minute şi 13 secunde.
Dar trec şi astea. Copila, e acum o tânără.
Şi, relaxată, în timp ce te uiţi la Accoralada, primeşti o vizită de la tinerii proaspăt căsătoriţi, informându-te că tocmai vei avea un nepoţel. Cu bastonelul stai 9 luni, şi suni din clipă în clipă să vezi dacă copilul tău se simte bine şi dacă nepoţelul mişcă.
Şi, trec şi astea 9 luni, şi in fiecare zi faci brioşele care îi plac atât de mult nepoţelului. Apoi,renunţi, că apar problemele de sănătate, care sunt sfârşitul vieţii pregătitoare pentru viaţa veşnică.

No title. Problems?!

Nu vreau să fiu băgăcioasă, posomorâtă, nedreaptă ; dar sunt. Și sunt, pentru că m-am săturat de oameni goi pe dinăuntru. Fățărnicia și ipocrizia voastră,a tuturor mă omoară! Parcă sufletele voastre se iau după vremea de afară. Reci,înghețate...și totuși luminate. Oricum,mai au un singur far care pâlpâie. Categoric,e pe ducă și el. Oamenilor,ce e cu noi toți?! De ce suntem atât de răi?! Și atât de orgolioși?! Și atât de cruzi și superiori?! Și atât de superficiali?!

Hm...tac ; mai bine tac și înghit. Este?

România.

Încercând și chinuindu-mă să realizez ceva amplu, complex, mi-am dat seama că nimănui nu-i pasă despre ce vorbesc eu acum. Așa că am să bat câmpii. Poate despre Guță, Băse, Ponta, Salam. 'Eşecele' lumii. You know what i'm talkin' about.
Cu ce naiba să te mai mândrești în țara asta când le vezi pe astea pe stradă cu ditamai stratu' de fond de ten și cu gloss încă 7 straturi. Și cu prosopul bunicii care nu-i acoperă o bucă. Bluzele, nu mai spun, că le iese câte o ţâţă afară. Frate, păi de ce naiba mai porți bluză? Du-te-afară în curu' gol! Și cu tocurile de 12 cm, mergând crăcănate ca Popei marinaru'.[știu că nu se scrie așa, deci nu mă freca,că vreau să subliniez ironia.] Da' vă mai lipsesc silicoanele și buzele injectate cu botox. Unele sunteți complete,altele nu și-au găsit boșorogi plini de bani. C'est la vie. Duceți-vă pe DN1 sau pe Autostrada Soarelui. Vi se umplu buzunarele de biștari.
Și de ce naiba porți chiloții aia tanga care au o ață în cur, adică o grijă în plus.[te mai oprești pe stradă că-ți intră în cur și și-i scoți]. Acum, mai nou sunt și la bărbați. Noroc cu Bote,alt stricat. Bă, 'să moară Gibilan' că pe vremea lu' bunicu' se purtau gogoșarii ăia imenși. Și totuși au supraviețuit. Bă și voi nebunilor. Haules Baules. Tricoul roz de la bazar, din care, cu putin efort vă mai iese-o șuncă.
Despre Guță. Guță e vai de curu' și de steaua lui, lua-l-ar ciuma să îl ia! Vai de rockăreala lui.
Sălămior, te așteaptă Victoria home.
Băse. Băse e un porc care a lăsat țara într-un container. Bine că ai tu nu-știu-ce casă prin Moscowa, naiba știe unde. Că ai haine de la Agnes Toma, și Lewis și de unde mai ai tu, când lumea moare de foame. N-au bani nici de-o pâine. Dacă ești așa viteaz, de ce ți-e jenă să ieși din casă?[FAIL!]
Bă, duceți România în prăpastia disperării! Și ne trageți pe toti dupa voi,idioților! Rușine!
În curând o sa pună țara noastră pe harta Europei ca fiind un sat. Că oricum cu toții sunteți țărani!

Națiunea asta..

Pentru început,nu mi-am făcut blogul ca să comentez ceea ce comentează și alții pentru ca n-aș face altceva decât să copiez o lume total neinspirată și aiurită. Și totuși o să fac niște mici „aluzii” puțin mai directe,ca să-mi expun părerea. Poporul român a suferit o grămadă de chestii nașpa de când s-a dus 'Ceașcă. Cel puțin,pe-atunci toată lumea avea de lucru,avea ce să facă și cum să-și câștige banii într-un mod corect și cinstit. În niciun caz nu ți-era frică să mergi pe stradă,că vine aurolacul nu-știu-care să-ți spargă o lampă-n cap,că nu i-ai dat nu-știu-ce bani de droguri. Mi se face scârbă când văd țiganii ăia care cerșesc la colț de stradă,în loc să se ducă naibii să se spele și să își caute un loc de muncă. Să revenim la comentarii...în ultimele zile,am mai prins puțin timp liber și m-am gândit să-mi fac cont pe TPU. O alegere clar nepotrivită,pentru că pe acel site n-am văzut decât comentarii la adresa rockerilor, maneliștilor, țăranilor, țiganilor, hippioților, ș.a.m.d. Nici eu nu sunt de acord cu țiganii și cu maneliștii,că deh...știți voi ce le poate pielea. Dar cu 'rockării' ce aveți?! [ V-aș sfătui pe cei care comentați,să învățați mai întâi să scrieți,să treceți o zi,două pe la școală și să vorbiți limba noastră națională coerent,fără greșeli gramaticale și alte idioțenii. Apoi veniți să vă revoltați mie. :) Din câte am văzut,acolo,cei care au de zis ceva non-stop sunt țăranii. 8-| ]
Ok,lume,vă înțeleg preferințele,obiceiurile și nelămuririle legate de oamenii mai 'speciali' pot sa zic,dar voi chiar țineți mortiș să jigniți,să călcați în picioare fără ca măcar să știți ceva legat de ei?!
După cum ați văzut,eu sunt 'rockăriță'. Mi se pare super-absurd să văd copiii punând întrebări de genul  ' De ce dau animalele astea din cap la concerte? ' sau ' Ita la sataniștii ăia cum se ceartă! ' sau ' De ce se împing ca tâmpiții la concerte? '
Rockerii nu sunt nici pe departe animalele care par a fi. Datul din cap mi se pare de 891278920563297281708686537489265698 de ori mai ok decat datu' din cur,ca maneliștii.:)) Suntem niște oameni pașnici,dacă suntem atacați ripostăm,ca toată lumea,de altfel.
Acel împins se numește pogo. :) Și,în prea-sincera mea opinie,nu supără în nici un fel pe nimeni. Se manifestă uneori violent,e adevărat,dar nu iese așa de rău ca la 'discotecili' cu manele din sat. 'Acolo-șa', în fiecare seară se gasesc doi țărani breji care n-au ce face și-și etalează silicoanele pe care și le-au pus în brațe și pectorali,prin luptă.
Hm..și legat de satanism...nu toți rockerii sunt sataniști.:)) Nu e o rețetă după care se 'pregătește' un rocker. Satanismul nu are nici o legătură cu rock-ul,iar cei care spun ca sunt sataniști o fac special ca să iasă în evidență,să se remarce.
Acum,fiecare crede ce vrea.:)
Astea sunt opiniile mele. Daca cineva nu e de acord cu mine,mă doare unde nu bate soarele. :) Deci,fiți liberi,fiți cum vreți [ ȘI URÂȚI COCALARII!!!=))) ] !

Uite cum am scris un post despre lumea care ne trage țara în jos,despre rockeri și despre câteva lucruri care-i reprezintă.:)