Perlele tembelilor din fostul 7A. *partea întâi*

Eu (către Vlady) : Bă,nu e așa că Leo DiCaprio e super hot? 

Vlady : Da,așa-i.

(Alina citea eseul la civică) Profa de civică : Deeci,Alinuța aia anonimă...

Alina : Doamnaa!

Noi râdeam.

Profa : Ce? De ce râdeți? Ce-am spus? Să revenim. Deci...Alinuța cerșetoarea...

Alina : Doamnaa!

Profa : Ce-aveți,mă? Cine-i Alina?

Alina : Ăăă? Eu! 


Profa de geogra : Vlad,ce-i ăla un iac?
Vlad : Un bou care dă lapte.


Betty : Frau,dvs. sunteți blondă?
Frau : Blondă,Betty?! În ce sens?
Betty : În sensul de...ăăă...culoarea părului. Sunteți vopsită,Frau?
Frau : Lasă,Betty că te țin eu minte!

Profa de mate : Bă,Vlade,nu mă mai freca la bilă!

Vlady : Arina,am băgat limba în pastă corectoare!!

Eu : Hă? Ai băgat limba în pastă?
Vlady : Nuuu. *ochi inocenți + fluierat*


*în ora de civică se purta o fascinantă discuție despre cetățenie*
Vlad : Doamna,și dacă un copil se naște fix pe graniță?
Profa de civică : Da,Vlade,te-a născut pe tine mă-ta în WC în tren.


Anna sugea la o acadea în ora de civică.
Profa : Anna! Ai dreptul să sugi orice la locul și momentul potrivit,dar nu acum!


Vlad : Ce faci,băă,scheleato?


Eu : Mai zi-mi și mie perle.
Vlady : Perle albe,perle argintii și cam atâta știu.
Eu : Bună asta. O bag.
Vlady : Unde o bagi? Pe colier?


Frau (diriga) : Bă,să nu vă prind că mișcați,am făcut 3 ani de armată!
Vlady : Doar 3? 


Profa de istorie : Alinuța,parcă vii de la război!


Profa de română : Ana Hampu,zi-mi o propoziție care să îndeplinească tot ce am înșirat eu!
(Hush,uitându-se pe geam *ea e defel mai aiurită,visătoare*...) : Copacii au înflorit! *plină de euforie*


Dragoș : Bă,plecăm?
Eu : Pleci tu,măgar sifilitic.


*în ora de engleză,într-a șasea,Teo citea lecția ca o molâie*
Vlad : Are you kiddin' me?! I'm leaving the building!
*iese Vlad pe ușă,trântind-o nervos și techer Gulliver după el*
Gulliver : Treci,Vlade în clasă! 


(CLASA A 3A)
Vlady : Bă,Vlade,tu ai chiloții roșii,nu?
Vlad : Nu,sunt cu Spiderman!
Vlady : Dovedește-o!
*își dă Vlad pantalonii jos* 
Vlad : Mulțumit?


Vlad : Domnuu',pot să merg la baie?
Mărculescu : Nu,Costea,te ții până în pauză.
Vlad : Păi,deja am făcut pe mine...


Frau : Hush,la tablă!
Hush : Da',Fraaaauuu! Ce-am mai făcuut?
Frau : Treci fată la tablă,'tuți nația.
Hush : Da',Fraaaauuu! Ce-am făcuuut?


*intră Frau Miculescu cu un băț cât ea de mare în clasă. O poreclim Hitler,pentru că e arțăgoasă și e profă de germană.*
Frau : Dacă nu mă ascultați de-acum încolo,poponețele voastre îl vor cunoaște pe noul meu prieten.


*Alina și Marius,cu băncile lipite tot chicoteau,se jucau pe sub bancă,etc.*
Profa de civică : Mă,copii,dacă tot vă iubiți așa de tare,de ce nu vă sărutați?
Vlad : Da,hai! Sărut! Sărut! Sărut!
Noi : Sărut,sărut,sărut! 


*Sfârșit de an. Planificam în clasă petrecerea cu diriga. Nimeni nu se înțelegea cu nimeni,toți avem puține idei,dar fixe și vroiam să fie ca noi. Dintr-o dată,într-o aură de Superhero,Vlad se ridică în picioare și pornește sprinten spre tablă. Marius îi pune piedică. Deh,mai există și proști în lume,care să strice supremația absolută*
Vlad,ajungând la tablă : Bă,fiți atenți! Gata,toți să tacă! *ia un marker*
Frau : Băiete,ești întreg la cap?
*încă se mai auzea gălăgie,Vlad gesticula*
Vlad : Gata,gura toți!
*începe să scrie*
Vlad : Deci,facem așa...luăm 5 Pizza,10 sticle de suc,fursecuri,prăjituri,snacksuri și muzică. Hai,mâna sus cine aduce muzica! Licitație! *Anna și cu mine ridicăm mâinile* Nu voi,mă,că sunteți rockerițe nebune! 
*scandal în clasă*
Vlad,țipând : Bă,să mor dacă se poate discuta civilizat cu voi!


Frau : Bine,copii,cine se duce după pateuri?
Vlad și Vlady : Noi!
Frau : Nu voi,că sunteți prea încuiați!
Vlad și Vlady : Om fi noi încuiați,dar proști nu suntem,ne descurcăm!
*râdem*
*ei se duc după pateuri*
*vin după jumătate de oră fără nimic în mâini*
Vlady și Vlad : Frau,nu ne bateți,nu am găsit nicio cofetărie!
Frau :  Cum,mă,pe tot Moșilor?
Vlady și Vlad : Trebuia să mergem pe Moșilor?


Eu : Mai vreau să pun niște poze morbide pe blog. What do you say?
Anna : De ce nu pui poze cu curcubee? =D
Eu : Uite-acum. Merg să mă cac un curcubeu și-l fotografiez.
Anna : Ok. :)):X
Eu : Berebe. :))
*și eu,și Anna tăcem un timp*
Eu : Auzi,tu n-ai luat faza cu curcubeul în serios,nu?
Anna : Nuu. :-" =))


( COMMENT : De parcă nu știu eu de ce e ea în stare și la ce îi poate zbura mintea. :)) Eu,sincer,cred că luase în serios faza. )


Anna : Băă...înafară de imagini cu morți mai știi și altceva?
Eu : That's what I like.
Anna : Pune și tu imagini cu curcubee.
Eu : LASĂ-MĂ DRACULUI CU CURCUBEELE TALE,FUTU-ȚI ROZETA MĂ-TII!
Anna : =)) FLORICELE! BE HAPPY!
Eu : Scuze,nu m-am putut abține,aveam în față o imagine cu o floare roz. :))

De-acum înainte,numai fericire!

Oamenii din ziua de azi sunt atât de cruzi...atât de plini de ei,de îngâmfați! Îi judecă pe toți,de parcă ei ar fi PERFECȚI. Vreau să vă spun ceva : nimeni nu e perfect. Suntem toți perfect de imperfecți,vă garantez. Și mi-ar plăcea la nebunie să reușesc măcar odată în viață să vă dovedesc tuturor asta. Voi vreți doar perfecțiune. Nu există așa ceva,e o chestie abstractă,un pseudonim,un veșmânt pe care și-l iau asupra lor toți oamenii care se cred frumoși,inteligenți,buricul stațiunii. Stop!
O să vă zic eu ce e perfect : râsetele nebune,strâmbe,caraghioase,dar râsete să fie ; apusul de soare ; natura ; animalele ; cerul ; soarele ; luna ; stelele ; ploaia ; ninsoarea ; fulgii de zăpadă ; iubirea pură ; prietenia. Și fericirea mea de toate astea ține. Poate că trăiesc într-o lume perfectă,cine știe? Sau poate că lumea mea pare a fi perfectă pentru că știu să mă bucur de fiecare clipă. Da,de acum am învățat odată pentru totdeauna : viața e scurtă,prea scurtă ca să o irosești așa,cu una cu două,zicând că luna o să apară în fiecare noapte,sau că stelele îi vor ține companie pentru totdeauna,sau că animalele sunt la tot pasul și ai altă dată timp de ele. Poate că va veni o zi când totul se va sfârși ; și nu te vei mai putea bucura de toate aceste lucruri aparent imperfecte, uzuale,comune din fosta ta viață. Vei regreta că nu ai mai auzit o dată râsul caraghios al celui mai bun prieten,că nu ai reușit să mai vezi sfera luminoasă la miezul nopții sau că nici un fulg de zăpadă nu ți se va mai topi de-acum încolo pe nasul înghețat și roșu. 
Poate că în ziua aia,când totul se va termina pentru totdeauna veți realiza cu toții cât de important este totul în viață,chiar și persoanele prea imperfecte ca să vă uitați la ele. 


Însă până atunci...sper să realizați că greșiți cu tot ceea ce faceți,că nu judecați cum trebuie. Schimbați-vă până nu e prea târziu pentru voi,dragilor!

Te-ai întrebat vreodată ce trebuie să faci cu adevărat?

Ia un surâs
oferă-l cui nu l-a avut niciodată
Ia o rază de soare
şi fă-o să zboare acolo unde domneşte noaptea
Descoperă un izvor
şi udă pe cine trăieşte în noroi.
Ia o lacrimă
şi pune-o pe chipul celui ce nu a plâns niciodată
Ia curajul
şi pune-l în inima cui nu ştie să lupte
Descoperă viaţa
şi povesteşte-o cui nu ştie să o înţeleagă
Ia speranţa
şi trăieşte în lumină
Ia bunătatea
şi dăruieşte-o cui ştie să dăruiască
Descoperă dragostea
şi fă-o cunoscută în lume.
(autor anonim).

Așa,ca un omagiu. Pentru eterna-i existență în inimile noastre!

R.I.P Amy! We will miss you...
Dar cum zicea Kurt Cobain : It's better to burn out than fade away.

Inocență.

Nisipul își vâra fiecare șuviță delicată printre degetele mele,iar auzul mi-era dezmierdat de dulcile mângâieri ale sunetelor valurilor. Am înaintat sfioasă,izbită în față de cristale umede. Priveam la întinderea nesfârșită ce își arăta ființa în fața mea cu atâta încredere și drăgălășenie. Mă aștepta...

Soarele sfios își împrăștia ultimele raze măiastre de lumină. Dâre rozalii își făceau jocul gingaș printre norii pufoși,iar bulgărele strălucitor,contopit acum cu marea,anunța sosirea împărătesei nopții. Îmi simțeam genele grele,apăsate de-o plăcere profundă. Și puteam sta așa zile întregi,visând în singurătate,dacă valurile nu s-ar fi înfiripat cu vântul și nu m-ar fi trezit la realitate. Am simțit umezeala plăcută a spumei mării atingându-mi degetele,apoi,încet,ajungând la glezne. Apa era rece,mii de fiori zburdându-mi pe șira spinării. Cămașa de mătase pe care o purtam aproape că se deschise singură, zburând,purtată de vânt pe nisipul semi-umed. Și am înaintat atât de ușurată,liberă,împlinită...

M-am aruncat în apă,cu deplină încredere în infinitatea inocentă a acelui peisaj de vis; și înotând,visând, sperând...

Pe culmile disperării - Emil Cioran.

„Aș vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine,cu toată energia și cu toate conținuturile,să curg,să mă descompun și,într-o expresie nemijlocită,distrugerea mea să fie opera mea,creația,inspirația mea. Să mă realizez în distrugere,să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine,să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic,straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilot crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare,forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență,când avântul duce la nimic,iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încântare.”

Because I believe in it - until de very end. :)

What did I learn from this story? Friendship makes a difference,even after 10 years.

Their love will last FOREVER ever after.

A magic story takes magical characters. ( I think I am in love with Rupert Grint. )

And for the end...