Sunt la capătul puterilor și simt că vreau să explodez într-un miliard de bucățele,apoi să mă descompun întru totul. Să mor,să nu mai renasc și să uit de tot ce are legătură cu viața mea de acum. O să fiu fericită sufletește și trupește ; o să fiu curată și iluminată. Și dorită,și iubită și exact așa cum vreau să fiu. În niciun caz invizibilă și neimportantă.
Măcar să scap. Să dispar. Nu o să-mi simțiți lipsa,știu. Cunosc asta,dragilor. Dar voi îmi veți lipsi,atât de răutăcioși și necruțători cum sunteți,chiar îmi veți lipsi!
Mai am câteva lucruri de făcut,apoi nu vă mai deranjez cu prezența.
* A muri înseamnă,de fapt,a te muta într-o stea.*
poate vorbesc prostii,in necunostinta de cauza..dar ce spui tu e simplu,greu de inteles,pentru ca doar tu poti intelege cu adevarat ce simti..dar nu este mai bine sa admiri tu stelele,sa profiti ca traiesti?e mai bine decat singura in neant pe cer,nevazuta atunci cand cerul e inorat..si inca o data imi cer scuze daca vorbesc prostii
RăspundețiȘtergereNu.
RăspundețiȘtergereNu vorbești prostii.
Dacă te uiți la postările din urmă,vei vedea că am încercat să fiu cât de pozitivă am putut. Și am reușit. Însă există cineva sau ceva care dă cu piciorul la tot ceea ce faci.
Ca un castel de nisip pe plajă. Rămâne singur noaptea și începe să se obișnuiască cu asta până dimineața,când oamenii încep să vină. Se bucură că a reușit să supraviețuiască o noapte întreagă,însă apare un copil nervos și frustrat,care sare pe el și îl distruge.
Realizarea și fericirea castelului mai contează?
da conteaza...pentru ca daca castelul incerca sa devina mai puternic,mai mare,mai frumos poate copii nu vor mai da cu piciorul in el,poate se vor juca cu el,poate vor vrea sa faca unul la fel,insa daca castelul nu s-ar recostrui in fiecare seara cum ar putea face asta?da,e posibil sa fie lovit la nesfarsit,dar daca tot se inalta,va deveni ceva normal pe plaja,un lucru acceptat
RăspundețiȘtergereLumea asta e crudă.
RăspundețiȘtergereCastelul nu va rezista atât cât își dorește.