Puternic vid.
2 elemente care în momentul de față mă copleșesc profund. Mă uitam ieri la poza ta. Atât de mult m-a afectat încât am bufnit în lacrimi care parcă și acum îmi străpung obrajii. Dezamagită de mine [ iar am cedat ],am închis laptopul și m-am așezat în pat în speranța că voi adormi. Cum bineînțeles că n-am reușit,priveam îndelung tavanul și vorbeam cu mine însumi,punându-mi întrebări retorice : 'De ce?' sau 'Îi pasă de mine?'. Acum,fiind mai lucidă aș putea răspunde clar și răspicat la ambele întrebări. 'De ce,Ari?' Pentru că ai fost prea idioată,de aia. 'Îi pasă de tine?' Nu Ari,nu îi pasă de tine. Am dreptate? Știu!
Vremea mă deprimă și mai mult. Melodiile astea, la fel. Atât de mult încât sufletul meu e în antiteză cu al lui. Defapt,care suflet? Azi nimeni nu mai are suflet.
Chitara stă prăfuită în colțul sumbru,însoțită de celelalte lucruri care cândva erau totul pentru mine. Mă doare suflle...mă doare ceva.
[...]
Ușa se deschide brusc și un zgomot ca de părinte se aude șoptind : 'Ești trează?' Prefăcându-mă că dorm și convingându-l pe tata,închide ușa și mă lasă cu gândurile mele.
Azi nu mai cred nimic. Azi e vorba doar de mine. Ce fac eu,cum mă simt eu,pe cine iubesc eu,pe cine vreau eu,de cine mi-e dor mie.
N-am timp de tine azi...mâine, promit să mă gândesc la tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu